Probleme legate de clocit si de eclozare

Nu intodeauna lucrurile se petrec intr-un mod atat de "simplu". Unii pui nu reusesc sa iasa din ou, sunt malformati sau au o constitutie slaba, astfel ca nu reusesc sa supravietuiasca in primele minute sau ore de viata. Acest fenomen poate avea mai multe cauze pe care le putem elimina total cu ajutorul incubarii artificiale.

Simptomele individuale si cauzele lor sunt valabile si pentru procesul clocitului natural. In special factorii care isi au cauza in timpul dinaintea clocitului trebuie mentionati aici: hranirea si intretinerea deficitara a genitorilor, depozitarea inadecvata a oualor. Este important ca ouale pentru clocit repartizate unei singure closti sa nu fie exagerat de multe. Cu cat mai putine, cu atat mai bine. Comportamentul clostii in perioada clocitului este hotarator, pentru succesul clocitului. Este bine ca gaina sa cloceasca intr-un mediu linistit, conditiile climatice sa fie mentinute constante si sa fie o hrana buna, suficienta si apa proaspata.

CLOSTILE NEPOTRIVITE

Adeseori este foarte dificil sa gasesti pasarile potrivite pentru clocitul natural, dar se si poate, pe vreme buna, sa existe in adapost mai multe gaini aflate in dispozitia de a deveni closti.

Aceasta inseamna, pentru noi, mai putine oua si mai multa agitatie in cadrul cardului. Adeseori, pentru a impiedica gainile sa cloceasca, oamenii le-au aplicat metode destul de chinuitoare. Pasarile erau tinute secunde la rand cu capul in apa rece ca gheata, varate in saci sau tinute zile intregi pe podelele reci sau in sobe incalzite.

O metoda mai umana din vremuri stravechi a fost relatata de K. Romer in anul 1892:

"Acest scop se realizeaza inchizand gaina intr-o cusca sau intr-un cos". Prin inchiderea sau prin izolarea gainilor, in cateva zile acestea isi pierd dispozitia de a mai cloci.

Imbaierea gainilor in apa rece este inutila si duce la imbolnavirea lor. Se recomanda ca gaina sa fie introdusa intr-un castron adanc cu apa si sa fie acoperita cu un strat gros de paie, ceea ce determina gaina sa evite cuibul. Se recomanda izolarea gainilor pentru ca acestea sa nu mai simta dorinta de a cloci.

CAUZELE REZULTATELOR PROASTE ALE ECLOZARII:

1. -Simptome: Ou fara semne de dezvoltare interna.

-Cauze posibile: Prea putini sau prea multi cocosi, stare de dispozitie proasta a cardului, oua prea vechi puse la clocit, oua depozitate la temperaturi prea scazute (lucru valabil si pentru clocitul natural).

2. -Simptome: Oua cu embrionul mort, observat la prima scanare.

-Cauze posibile: Temperatura necesara pentru clocit nu este respectata (este prea mare sau prea scazuta), aerisirea este insuficienta, oscilatiile de temperatura sunt prea mari, intoarcerea necorespunzatoare a oualor (prea rar sau prea des).

3. -Simptome: Oua ciobite cu pui morti.

-Cauze posibile: Umezeala insuficienta, temperaturi prea scazute sau cresteri prea bruste si prea mari de temperatura.

4. -Simptome: Pui lipiciosi sau umezi lipiti de coaja.

-Cauze posibile: Puiul este uscat la eclozare din cauza deficitului de umiditate.

5. -Simptome: Puiul se umezeste si se lipeste de continutul oului.

-Cauze posibile: Clocitul la o temperatura prea scazuta si cu un grad prea mare de umiditate.

6. -Simptome: Pui cu malformatii.

-Cauze posibile: Deficiente ereditare dar si intoarcerea oualor realizata inadecvat sau o temperatura deficitara de incubare.

7. -Simptome: Pui morti cu miros foarte rau.

-Cauze posibile: Infectia cordonului ombilical (din cauza lipsei de igiena a incubatorului)

8. -Simptome: Pui prea mici.

-Cauze posibile: Oua prea mici (lucru valabil si in cazul clocitului natural), temperatura prea mare la incubare si ventilatia insuficienta.

9. -Simptome: Ecclozare timpurie.

-Cauze posibile: Temperatura prea inalta in timpul clocitului.

10.-Simptome: Eclozare intarziata.

-Cauze posibile: Temperatura clocitului prea scazuta.

Pe aceiasi tema: Clocitul oualor de gaina

Citeste mai departe>>

Periadele critice ale cresterii puilor de gaina

Primele saptamani de viata se impart in:

-perioada pufului - din prima pana in cea de-a treia saptamana de viata

-perioada fulgilor - din cea de-a treia pana in cea de-a sasea saptamana de viata

-perioada de crestere - din cea de-a sasea pana in cea de-a opta saptamana de viata

Aceste perioade pot diferii, in functie de rasa, cu o saptamana in plus sau in minus.

In perioada pufului, puisorii au nevoie de multa caldura si de o hrana bogata in proteine. La sfarsitul primei saptamani, pot aparea cele mai frecvente cazuri de diaree. Perioada formarii penajului, este marcata in continuare, de nevoia destul de mare de caldura, de miscare, de lumina si aer. Trebuie luate masuri impotriva eventualelor boli. Hrana va fi bogata in proteine, calciu si fosfor pentru a ajuta formarea penelor.

In perioada de crestere este bine sa le oferim pasarilor o hrana bogata in energie. Daca puii sunt bine hraniti, ei vor creste si se vor dezvolta corespunzator.

Citeste mai departe>>

Pesta galinara atipica

Atunci cand apare suspiciunea de imbolnavire de pesta aviara, simtomele pot fi stabilite imediat de medicul veterinar. Nu exista un tratament eficient. Animalele bolnave vor fi izolate si omorate.

Agentul patogen este virusul pestei aviare atipice. Transmiterea virusilor acestei boli se face prin intermediul excrementelor si prin mucozitatile rino-faringiene. Perioada de incubare este de 3-5 zile.

Printre simtome se numara starea de agitatie a pasarilor, febra mare, excrementele verzui si apoase. Pasarile bolnave beau malta apa, horca, depun oua lichide, (mai ales noaptea). In evolutia cronica a boli, gainile stau cu capul rasucit pe spate sau varate intre pene si merg inapoi. Pentru a impiedica izbucnirea unei epizooti de pesta aviara atipica, se recomada efectuarea vaccinarii preventive.

Citeste mai departe>>

Hrana gainilor pentru carne

Pentru pasarile de un an sau doi, ca si pentru pui, trebuie sa folosim o hrana mai bogata in hidratati de carbon decat in cazul gainilor pentru oua. Cerealele trebuie suplimentate cu proteine animale si vegetale, continute, de exemplu, in faina de soia sau cea de oase. Este mai simplu sa folosim un amestec prefabricat, dar in cazul unei crescatorii unde se ingrasa pasarile doar pentru scurte perioade de timp (ingrasarea puilor) sau doar in urma unei selectii (taiere in functie de capacitatea de ouat sau comportament), este mult mai rentabil sa folosim un amestec propriu.

Dintre cerealele, cele mai recomandate sunt orzul (cu bob intreg) sau porumbul (maruntit). Se pot adauga tarate si resturi menajere. Cartofii fierti sunt consumati cu mare placere, insa dau o senzatie de satietate fara aportul energetic al cerealelor. Fulgii de cartofi deshidratati sunt mult mai hranitori, depasind cerealele in in continutul de hidratati de carbon. Ce-i drept, acestia sunt destul de scumpi, asadar nu renteaza folosirea lor. Pentru completarea regimului alimentar al pasarilor sunt suficiente resturile menajere precum cartofii fierti, morcovii sau sfecla.

Citeste mai departe>>

Tehnologia de crestere a gainilor outoare

In unitatile specializate sunt utilizati de obicei hibrizi outori cum ar fi: Albo-G7, Safir 108, Safir 367, Albo SL 2000, Roso SL 2000, etc.

Multa vreme cercetarea de specialitate s-a orientat catre obtinerea de hibrizi de la care sa se obtina un numar cat mai mare de oua pe durata unui ciclu de productie. Iata insa ca cerintele pietei au reusit sa modifice intrucatva aceasta optica. Se urmareste, astfel, extinderea perioadelor de ouat chiar daca, pe ansamblu, productia ramane identica. Important este sa se elimine sau sa se diminueze varfurile de productie urmate de goluri de productie. Exista de asemenea preferinte in ceea ce priveste culoarea cojii oului, culoarea galbenusului etc.

TEHNOLOGIA CRESTERII PUICUTELOR OUTOARE

La fel cu puii pentru carne, pucutele outoare pot fi crescute pe asternut permanent sau in baterii.

Densitatea de populare a tarcurilor este de aproximativ 250 pui de o zi pe metru patrat de suprafanta radianta a eleveuzei. Regimul de temperatura sub eleveuza si in hala este asemanator cu cel descris in cazul puilor pentru reproductie si in cazul puilor de carne. De la rasa la rasa sunt sunt semnalate si unele diferente dar ele sunt nesemnificative.

Astfel, in primele doua zile de viata temperatura sub eleveuza va fi de 33-34 g C ajungand ca la varsta de patru saptamani sa fie de 18-20 g C. Trebuie precizat ca aportul al eleveuzelor nu se extinde pe durata intregului ciclu evolutiv al puilor care dureaza 16 saptamani. In functie de anotimp sau atunci cand instalatia fixa de incalzire a hranei poate realiza singura aportul tehnic necesar, eleveuzele se intrerup din functionare. Atat in eleveuza cat si in restul halei temperatura se citeste pe un termometru tinut la nevelul taliei puilor.

UMIDITATEA relativa a aerului va fi de 60-70% in primele 10 zile si de 55-70% in urmatoarele. Trebuie luate masuri in zilele toride cand temperaturile cresc mult si umiditatea scade in jurul valorii de 40%. Acum trebuie declansate perdelele de apa din dreptul gurilor de aer reusind prin aceasta o racorire a adapostului si o crestere locala a umiditatii aerului.

VENTILATIA se face dupa acelasi principiu ca la halele descrise anterior. Volumul de aer ventilat difera atat de la anotimp cat si pe masura ce puii inainteaza in varsta.

ILUMINATUL este un factor important in asigurarea unui microclimat adecvat cresterii puicutelor. In general iluminatul in primele trei saptamani de viata se extinde pe durata a 23 de ore dintr-o zi. Intre 4 si 6 saptamani doar 12 ore va fi lumina in hala pentru ca dupa aceea sa se reduca la noua ore zilnic. Intensitatea luminii in primele patru zile va fi de 30 lucsi, iar apoi va scadea la 10 lucsi. Pentru obtinerea unei intensitati de 30 lucsi consumul de curent este de 4W / m2 ora, iar pentru 10 lucsi consumul este de 1,5 W / m2.

INTRETINEREA SI EXPLOATAREA ADULTELOR OUTOARE

Dupa ce-a dea 16-a saptamana de sedere in hala de crestere, puicutele vor fi transferate in hala de productie. Sistemul de organizare al unei hale de productie urmareste obtinerea de rezultate bune cu cheltuieli reduse. Din acest motiv, intretinerea gainilor in baterii de custi este un sistem foarte des intalnit. In continuare vom insista asupra microclimatului in halele de intretinere a gainilor outoare si mai mult asupra dotarii tehnice a acestor hale.

MICROCLIMATUL IN HALA DE ADULTE OUTOARE

TEMPERATURA in hala va fi de 18-23 g C. Valorile situate sub sau peste acest interval au repercusiuni directe asupra productiei de oua (calitative si cantitative). Dotarile specifice ale halei trebuie sa asigure posibilitatea reglarii temperaturiiatunci cand factorii externi impun acest lucru.

UMIDITATEA RELATIVA se va situa in intervalul 55-70%. Avand in vedere ca vara umiditatea sufera o scadere importanta si ca anotimpurile umede cresc sensibil procentul de umiditate, dotarile halei trebuie sa fie in masura sa contracareze deficitul si excesul.

VENTILATIA halei pentru gaini outoare se face dupa acelasi principiu ca la halele prezentate anterior. Esenta acestui principiu este ca ventilatoarele absorb aerul uzat din hala si il evacueaza in exterior. Prin deschideri reglabile aerul proaspat patrunde in interiorul halei anihiland diferenta de presiune cauzata de evacuarea fortata.

Calitatea aerului in interiorul halei este perceputa de ingrijitor imediat ce patrunde in interiorul acesteia. Un aer viciat, incarcat cu gaze toxice provenite de la excremente si resturi de hrana se simte imediat si impune folosirea unui numar mai mare de ventilatoare. Experimental s-a constatat ca, in functie de varsta, necesarul de aer proaspat introdus in hala este urmatorul:

a) pentru gaini in varsta de 5-6 luni:

-1-1,2 m3/h iarna

-2,6-3,2 m3/h toamna si primavara

-4,5-4,8 m3/h vara

b) pentru gaini mai mari in varsta:

-1-1,6 m3/h iarna

-3,6-3,8 m3/h toamna si primavara

-4,6-5,2 m3/h vara

Nivelul noxelor in halele pentru gaini outoare nu trebuie sa depaseasca 0,3% CO2, 40 p.p.m CO, 20 p.p.m NH3 si 5 p.p.m H2S.

ILUMINATUL in hala are mai mare importanta in cazul gainilor decat in celelalte cazuri descrise pana acum. Iluminatul slab pe o perioada prelungita de timp poate duce la incetarea ouatului. Iluminatul excesiv de intens poate conduce la picaj, canibalism, prolaps etc.

Citeste mai departe>>

Clocitul oualor de gaina

Oul bun pentru clocit

Esentiala pentru succesul clocitului este starea interioara si exterioara a oului. Un alt detaliu important:daca sunt destule gaini in card. Din experienta, s-a constatat ca, in cazul raselor grele, este bine sa fie 10 gaini la un cocos iar in cazul raselor usoare 15 gaini. Trebuie sa incercam sa pastram gainile tinere si vioaie care au pana la varsta de doi ani - tot ce depaseste aceasta varsta trebuie sa ia drumul oalei de gatit. Alti factori care privesc calitatea oului pentru clocit, importanti atat pentu gaina cat si pentru cocos sunt calitatea hranei si apei, un climat echilibrat in adapost, o iluminare corespunzatoare, fecundarea si depozitarea adecvata a oualelor pentru clocit si pastrarea cu grija a oualor de o mare insemnatate pentru perpetuarea rasei.

Alegerea si depozitarea oualor pentru clocit

In cazul gainilor dintr-o rasa medie, oul bun pentru clocit ar trebui sa cantareasca circa 50 pana la 60 de grame, sa fie curat, absolut nevatamat si nu mai vechi de 14 zile. Trebuie sa fie depozitat pe tablii de lemn sau de metal la o temperatura de 12-14 grade C si la un nivel de umiditate de circa 75% intr-un spatiu bine aerisit. 

Incubatorul

Propriul incubator ne ofera ocazia de a putea observa indeaproape procesul de incubare ca si in cazul clocitului natural.

In functie de marimea si felul constructiei, capacitatea acestor mici incubatoare este diferita. De regula, se recomanda ca aparatul sa nu fie folosit la toata capacitatea. Ouale fecundate se pun la clocit in aceeasi zi si data se va nota.

Intoarcerea oualor

Incubatoarele mai si performante dispun, pe langa reglarea temperaturii, a umiditatii si oxigenarii si de intoarcere automata. In cazul aparatelor de mici dimensiuni, aceasta operatiune trebuie facuta cu mana.

Este suficient ca ouale sa fie intoarse de trei-patru ori pe zi. In orice caz, trebuie sa avem mare grija si sa intoarcem cu multa atentie ouale cu 1/3 pana la 1 in jurul axei, pentru ca embrionul sa nu se lipeasca de coaja. In acest scop se recomanda sa insemnam ouale cu un creion, pentru a sti de pe ce parte am inceput sa le intoarcem. Fazele critice sunt intre cea de-a treia si cea de-a cincea, cand se formeaza sistemul respirator si incepe schimbul de substante prin prelucrarea albusului si grasimii, precum si intre ziua 18 si ziua 20 cand se realizeaza respiratia prin plamani. Incepand de acum, puii produc din ce in ce mai multa caldura. Pentru a evita supraincalzirea si eventualele urmari ale acesteia, trebuie sa scadem temperatura cu circa 1 grad.

Iintoarcerea oualor se efectueaza din a 4 zi pana in ziua 18. Primele 3 zile si ultimele 3 zile nu se intorc. Din ziua 19 doar verificati daca a inceput eclozarea.

Citeste mai departe>>